ROLingua

Wir geben hier die neuesten Fassungen der ausgewählten rumänischen Gesetze bekannt.

Aici puteti gäsi forma actualä a unor anumite Legi care au legäturä cu activitatea de Traducätor si cu legislatia internationalä.


Procedura supralegalizarii actelor oficiale române Notä: Documentele Austriece nu trebuiesc supralegalizate, dar au valabilitate numai dacä sunt traduse de un traducätor autorizat.

PROCEDURA SUPRALEGALIZARII ACTELOR OFICIALE ROMÂNE 
I. Temeiul legal:
1. Art.162 alin.4 din Legea nr.105 cu privire la reglementarea raporturilor de drept international privat
„Supralegalizarea actelor întocmite sau legalizate de instante române se face, din partea autoritatilor române, de catre Ministerul Justitiei si Ministerul Afacerilor Externe”.

2. Art.57 alin. (1) din Legea notarilor publici si a activitatii notariale nr.36/1995:
„ În cazul în care, pentru valabilitatea în strainatate a actului notarial este necesara supralegalizarea semnaturii si sigiliului notarului public de catre Ministerul Justitiei, Ministerul Afacerilor Externe si misiunea diplomatica sau oficiul consular din România ale statului în care actul urmeaza a fi folosit, notarul public va pune în vedere partii obligatia îndeplinirii acestei cerinte”.

II. Categorii de acte care se supralegalizeaza de catre Ministerul Justitiei
 În temeiul prevederilor legale invocate mai sus, Ministerul Justitiei supralegalizeaza urmatoarele categorii de acte oficiale române:
- hotarâri judecatoresti (în original) emise de instantele judecatoresti române (hotarârile judecatoresti trebuie sa fie legalizate de instanta care le-a pronuntat, cu numele în clar, de catre grefierul care legalizeaza hotarârea sau de catre presedintele instantei);
- acte notariale: de exemplu: declaratii notariale, copii legalizate de pe înscrisuri, traduceri legalizate ale unor acte;
- actele originale care emana de la un executor judecatoresc;
- actele originale emise de Registrul Comertului, semnate clar si emise cu antetul Ministerului Justitiei.

III. Situatiile în care este necesara supralegalizarea actelor oficiale române

Actele oficiale române, de natura celor mentionate la pct.II, se supralegalizeaza numai în situatia în care actul respectiv urmeaza a fi folosit într-un stat care nu este parte la Conventia cu privire la suprimarea cerintei supralegalizarii actelor oficiale straine, adoptata la Haga la 5 octombrie 1961.

State care nu sunt parte la Conventia cu privire la suprimarea cerintei supralegalizarii actelor oficiale straine, adoptata la Haga la 5 octombrie 1961 (exemplificativ): Algeria, Arabia Saudita, Brazilia, Canada, Chile, Coreea de Sud, Egipt, Emiratele Arabe, Filipine, Iordania, Irak, Iran, Liban, Maroc, Nigeria, Peru, Siria, Thailanda, Uruguay etc.

Mentiune importanta: Dupa supralegalizarea actului oficial românesc de catre Ministerul Justitiei si Ministerul Afacerilor Externe, actul este supus supralegalizarii la misiunea diplomatica sau oficiul consular strain din România.

IV. TAXE JUDICIARE DE TIMBRU
 Pentru supralegalizarea actelor de catre Ministerul Justitiei se platesc urmatoarele taxe judiciare: pentru fiecare act, taxa judiciara în valoare de 37 000 lei (ROL); 3,70 RON.
Pentru cererea  prin care se solicita supralegalizarea unor acte: taxa judiciara de timbru: 37 000 ROL; 3, 70 RON
 Fiecare act se timbreaza cu timbru judiciar în valoare de 1 500 ROL; 0,15 RON.
Taxele judiciare de timbru se platesc la Agentia C.E.C. din Bucuresti, Calea Victoriei nr.11, în contul nr:21170210.

V. PROGRAMUL DE LUCRU
Programul de lucru la Ministerul Justitiei (Bucuresti, str. Apolodor nr.17, sector 5 – Registratura Generala - parter):
luni – vineri: între orele 09,00 - 12,00 se depun actele;
15,00 - 16,00 se elibereaza actele
                             

Actele pot fi prezentate pentru supralegalizare, personal sau prin mandatar.
4. Supralegalizarea actelor oficiale straine pentru a fi folosite în România
Temei legal: art. 162 alin. 1 – 3 din Legea nr.105/1992:
„Actele oficiale întocmite sau legalizate de catre o autoritate straina pot fi folosite în fata instantelor române numai daca sunt supralegalizate, pe cale administrativa ierarhica si în continuare de misiunile diplomatice sau oficiile consulare ale României, spre a li se garanta astfel autenticitatea semnaturilor si sigiliului.
Supralegalizarea pe cale administrativa este supusa procedurii stabilite de statul de origine al actului, urmata de supralegalizarea efectuata de catre misiunea diplomatica sau oficiul consular din statul de origine , fie de catre misiunea diplomatica sau oficiul consular al statului de origine în România si, în continuare, în ambele situatii, de catre Ministerul Afacerilor Externe.
Scutirea de supralegalizare este permisa în temeiul legii, al unei întelegeri internationale la care este parte România sau pe baza de reciprocitate.





H.2. APLICAREA APOSTILEI
1. Temeiul legal:
Art. 2 din Ordonanta Guvernului nr. 66/1999 pentru aderarea României la Conventia cu privire la suprimarea cerintei supralegalizarii actelor oficiale straine, adoptata la Haga la 5 octombrie 1961, aprobata prin Legea nr. 52/2000, cu modificarile ulterioare (Legea nr. 121/2005):

Apostila
Prin Legea nr.121/05.05.2005, publicata în Monitorul Oficial nr.402 din 12 mai 2005, s-a modificat art.2 din Ordonanta Guvernului nr.66/1999 pentru aderarea României la Conventia cu privire la suprimarea cerintei supralegalizarii actelor oficiale straine, adoptata la Haga la 5 octombrie 1961, în sensul ca: „Autoritatile române competente sa aplice apostila prevazuta la art.3 alin.(1) din Conventie sunt: tribunalele, pentru actele oficiale prevazute la art.1 lit. a), c) si d) si prefecturile, pentru actele oficiale prevazute la art.1 lit.b).”  
 
IMPORTANT!
Prevederile acestei legi intra în vigoare la 1 septembrie 2005.
 
Pâna la data de 31 august 2005, pentru actele oficiale prevazute la art.1 lit. a), c) si d) din Conventie, autoritatile române competente sa aplice apostila sunt curtile de apel.
 
Statele – parte la Conventia cu privire la suprimarea cerintei supralegalizarii actelor oficiale straine, adoptata la Haga la 5 octombrie 1961 (exemplificativ):

Albania, Africa de Sud, Argentina, Australia, Austria, Andorra, Armenia, Azerbaidjan, Bielorusia, Belgia, Bulgaria, China- Macao, China- Hong Kong, Cipru, Croatia, Cehia, Columbia, Elvetia, Estonia, Irlanda, Israel, Italia, Japonia, Kazahstan, Letonia, Lituania, Luxemburg, Mexic, Monaco, Malta, Norvegia, Noua Zeelanda, Panama, Portugalia, Olanda, Federatia Rusa, Regatul Unit al Marii Britanii si Irlandei de Nord, Slovacia, Slovenia, Spania, Suedia, SUA, Salvador, Ungaria, Ucraina, Venezuela, India (începând cu data de 14.07.2005), Polonia (începând cu data de 14.08.2005) etc.  

Coordonatele curtilor de apel si ale tribunalelor se pot obtine din Sectiunea „Sistemul judiciar în România” – subsectiunea „Structura instantelor judecatoresti”.









Actele si Taxele Necesare Pentru Renuntarea La Cetãtenia Românã



MINISTERUL JUSTITIEI - Serviciul Cetatenie, str. Petofi Sandor nr.47, sector 1
Informatii zilnic la telefon: 222.31.30
PROGRAM PRIMIRE ACTE: LUNI SI MIERCURI 9,00-16,00
În conformitate cu articolul 26 din Legea cetateniei române nr.21/1991, republicata si modificata
ACTELELE SI TAXELE NECESARE PENTRU RENUNTAREA LA CETATENIA ROMÂNA SUNT URMATOARELE:
- PASAPORT ORIGINAL si copie legalizata sau « conform cu originalul » cu semnatura în clar a consulului (diplomatului) care primeste cererea si stampila rotunda - daca cererea se depune personal ;
- PROCURA speciala autentificata la notar sau la misiunea diplomatica a României pentru depunerea cererii de renuntare si copie legalizata de pe pasaport daca cererea se depune de alta persoana. Mandatarul va depune si copia propriului act de identitate ;
- CAZIER JUDICIAR din România ( valabil 6 luni de la data emiterii );
- Adeverinte privind debitele catre stat, eliberate de : 1)administratia financiara si 2)directia de impozite si taxe locale a primariei, de la ultimul domiciliu din România;
- Declaratie pe propria raspundere (data personal), autentificata la notar sau la misiunea diplomatica a României privind debitele fata de persoane fizice sau juridice din România;
- Copii legalizate de pe actele de stare civila ( certificate de nastere, casatorie) . Daca nasterea sau casatoria a avut loc în strainatate, se depune certificatul transcris la oficiul starii civile de la ultimul domiciliu din România ;
- Promisiunea acordarii cetateniei de catre statul de domiciliu - traducere în limba româna, legalizata) si copie legalizata de pe original, cu apostila, (sau duplicat) mai putin persoanele cu domiciliul în Austria;
 ori - Dovada obtinerii cetateniei statului de domiciliu, traducere în limba româna, legalizata, precum si copia legalizata de pe original sau copie legalizata de pe pasaportul strain în cazul obtinerii altei cetatenii;
Copiii minori încredintati prin hotarâre judecatoreasca parintelui care are domiciliul în strainatate si care renunta la cetatenia româna, pierd cetatenia româna pe aceeasi data cu parintele caruia i-a fost încredintat si la care locuieste, cu conditia obtinerii acordului celuilalt parinte cetatean român.

Pentru aceasta situatie, la dosar se vor depune:
- copie autentificata dupa hotarârea judecatoreasca de încredintare a minorului;
- consimtamântul, în forma autentica, a celuilalt parinte, cetatean român.
În cazul în care ambii parinti renunta la cetatenia româna, iar copilul minor se afla cu acestia în strainatate si paraseste tara împreuna cu parintii sai, pentru pierderea cetateniei de catre minor odata cu parintii, se vor depune urmatoarele acte:
- asigurarea ca vor dobândi o alta cetatenie în care sa se mentioneze minorii care vor dobândi cetatenia statului de domiciliu;
- declaratia pe propria raspundere a parintilor ca minorul domiciliaza în strainatate.
- Certificatele de nastere ale minorilor se depun în copii legalizate la dosarele parintilor, daca este cazul, transcrise. Pentru minorul care a împlinit 14 ani se depune si consimtamântul sau autentificat dat în fata notarului sau a consulului.
- TAXA CONSULARA – 6.000.000 lei - se plateste la C.E.C. sau Trezorerie, în contul nr. 203301028609468.
- TAXA ÎNREGISTRARE CERERE – 30.000 lei se plateste la C.E.C. sau Trezorerie în contul nr. 203301028609468.
- TAXA de PUBLICITATE a cererii - 80 lei RON- se plateste la POSTA, în contul Monitorului Oficial nr.RO55RNCB0082006711100001 – B.C.R.-UNIREA BUCURESTI sau la sediul Monitorului Oficial din Sos. Panduri nr.1, bl.33, parter, Cod unic: R 427282;
- TIMBRU JUDICIAR de 15.000 lei-se cumpara de la Posta.
- TOATE TAXELE SE PLATESC ÎNAINTE DE DEPUNDEREA CERERII
- Pentru minori nu se percep taxe .
- 1 dosar cu sina.
IMPORTANT!
- Cererile care nu sunt însotite de toate documentele nu se primesc.
- Datele de stare civila din documentele depuse trebuie sa corespunda cu cele din certificatul de nastere !
- Actele întocmite în strainatate trebuie sa poarte apostila aplicata de autoritatea desemnata de statul emitent, conform Conventiei adoptata la Haga la 5 oct. 1961, ori sa fie supralegalizate.
- În cazul în care actele sunt întocmite de agentii diplomatici sau consulari ai României nu este necesara apostila, ori supralegalizarea.







Internationale Rechtshilfe und Juridische Kooperation mit Rumänien - EU Rechtskonform.
COOPERARE JUDICIARA INTERNATIONALA - EXTRADARE
 „Extradarea este una din cele mai vechi forme de cooperare internationala.
Extradarea a fost, la începuturi, mai mult un gest de curtoazie pe care un suveran îl facea fata de alt Suveran, care permitea monarhilor sa-si pedepseasca inamicii personali refugiati pe teritoriul altui stat. Putinele conventii care reglementau extradarea erau negociate si încheiate aproape exclusiv în interesul suveranilor. Monarhul statului solicitat hotara în mod discretionar daca acorda sau nu extradarea. Decizia depindea în mare masura de natura relatiilor cu statul solicitant, de dorinta suveranului de a determina o eventuala decizie pozitiva asupra unei cereri de extradare formulate de acesta, persoana extradabila nefiind luata în calcul decât într-o mica masura.
Chiar si în aceste conditii, extradarea era folosita foarte rar în Evul Mediu, având în vedere izolarea pregnanta a statelor si traditia existenta în legatura cu dreptul de azil.
Si în perioada urmatoare, extradarea a ramas la discretia Suveranului, caruia fiecare individ îi era supus.
Dupa caderea dinastiei Stuart în Anglia si instaurarea monarhiei constitutionale si parlamentare, au început sa apara conceptele de “Stat” si de “individ”. Statul începe sa se detaseze de Suveran, iar individul devine subiect al Statului, iar nu obiect.
 Declaratia de la Philadelphia din 1776, precum si Declaratia Drepturilor Omului si Cetateanului de la 26 august 1789, adoptata în Franta, au consacrat noi principii, pornind de la acela ca oamenii se nasc liberi si egali, pâna la principiul potrivit caruia nimeni nu poate fi acuzat, arestat sau detinut, în afara cazurilor determinate prin lege si dupa formele prescrise de aceasta.
La sfârsitul Secolului Luminilor, s-a extins din ce în ce mai mult practica încheierii unor conventii de extradare bazate pe anumite principii cadru.
În secolul al XIX-lea, s-au încheiat din ce în ce mai multe asemenea acorduri. Unul dintre acestea este si Conventia de extradare dintre România si Marea Britanie, încheiata în anul 1893.
Cele doua razboaie mondiale au aratat ca este absolut necesar ca Statele suverane sa coopereze între ele, astfel încât au fost create organizatiile internationale: Organizatia Natiunilor Unite, Consiliul Europei, Comunitatea Economica Europeana, etc..
În acest context, în domeniul extradarii, tratatele bilaterale au fost din ce în ce mai mult înlocuite de cele multilaterale.”
 
„Extradarea este una din formele cooperarii judiciare internationale în materie penala, putând fi definita ca fiind procedura prin care un stat suveran (statul solicitat) accepta sa predea unui alt stat (statul solicitant) o persoana care se afla pe teritoriul sau si care este urmarita penal sau trimisa în judecata pentru o infractiune ori este cautata în vederea executarii unei pedepse în statul solicitant.
 
Extradarea se situeaza în cadrul dreptului international public, mai exact al dreptului international penal.”

(Extrase din articolul „De la extradare la mandatul european de arestare. O privire istorica si juridica ”, Florin Razvan RADU, revista „Dreptul”, nr. 2/2006.)
 
Pornind de la definitia extradarii ca act de suveranitate al statului solicitat, autoritatile centrale, de regula ministerele de justitie, au un rol foarte important în aceasta materie. În marea majoritate a statelor, extradarea se hotaraste de o autoritate executiva (exemple: Departamentul de Stat al SUA, Consiliul de Ministri în Franta si Spania, Guvernul în Suedia, ministrul justitiei în Canada, Italia, etc), pe baza unei hotarâri judecatoresti cu rol de aviz.
 
În România, extradarea este reglementata în Constitutie – art. 19, Codul penal – art. 9 si Titlul II – „Extradarea” din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciara internationala, astfel cum a fost modificat si completat prin Legea nr. 224/2006 .
 
În sistemul românesc, având în vedere dispozitiile imperative ale  art. 19 alin. 4 din Constitutie, potrivit carora extradarea se hotaraste de justitie, rolul Ministerului Justitiei este circumstantiat cadrului constitutional si consta, în esenta, în: examenul de regularitate internationala (verificarea conformitatii cererii cu tratatul aplicabil) efectuat anterior sesizarii autoritatilor judiciare, în cazul extradarii pasive, si, respectiv, posterior încheierii instantei prin care se stabileste ca sunt întrunite conditiile legale pentru a se solicita extradarea, în cazul extradarii active; întocmirea si transmiterea cererii de extradare; punerea în executare, împreuna cu Ministerul Administratiei si Internelor, a hotarârii definitive de extradare, aprobarea tranzitului. În toate cazurile însa, mecanismul prevazut de Legea nr. 302/2004, pentru a respecta dispozitiile Constitutiei, este de asa natura construit încât hotarârea finala o are instanta judecatoreasca, nu numai în cazul extradarii pasive (din România), dar si în cazul cererilor de extradare formulate de România.
 
Astfel cum a fost modificata prin Legea nr. 224/2006, procedura de extradare prevazuta de Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciara internationala în materie penala este urmatoarea:

1. Extradare activa (atunci când România este stat solicitant)

Ø Prin modificarea art. 66 din Legea nr. 302/2004, s-a revenit la competenta Ministerului Justitiei de a întocmi cererea de extradare. Trebuie subliniat însa ca Ministerul Justitiei întocmeste cererea de extradare numai pe baza unei încheierii motivate a instantei judecatoresti competente, care stabileste ca sunt îndeplinite conditiile prevazute în prezenta lege pentru a se solicita extradarea.
 
Ø Prin art. 661  s-a reglementat o procedura clara de dare în urmarire internationala. Astfel, în cazul în care un mandat de arestare preventiva sau de executare a pedepsei nu poate fi adus la îndeplinire întrucât inculpatul ori condamnatul nu se mai afla pe teritoriul României, instanta care a emis mandatul de arestare preventiva sau instanta de executare, dupa caz, la propunerea procurorului sesizat în acest scop de catre organele de politie, emite un mandat de urmarire internationala în vederea extradarii, care se transmite Centrului de Cooperare Politieneasca Internationala din cadrul Ministerului Administratiei si Internelor, în vederea difuzarii prin canalele specifice.
Ø Mandatul de urmarire internationala în vederea extradarii trebuie sa contina toate elementele necesare identificarii persoanei urmarite (incluzând fotografii, impresiuni digitale, etc.), o expunere sumara a situatiei de fapt si date privind încadrarea juridica a faptelor!
Ø Despre localizarea pe teritoriul unui stat strain a unei persoane date în urmarire internationala sau cautate de autoritatile judiciare române pentru aducerea la îndeplinire a unui mandat de executare a pedepsei închisorii sau a unui mandat de arestare preventiva, instanta poate fi informata nu numai de Biroul National Interpol, ci si de o alta structura in cadrul C.C.P.I., dar si de Ministerul Justitiei, prin orice mijloc care lasa o urma scrisa si a carui autenticitate poate fi verificata (art. 67 alin. 1);
Ø Instanta de executare sau instanta care a emis mandatul de arestare preventiva stabileste, printr-o încheiere motivata, daca sunt îndeplinite conditiile prevazute în prezenta lege pentru a se solicita extradarea (art. 67 alin. 1);
Ø Centrul de Cooperare Politieneasca Internationala, prin structura specializata, are obligatia de a informa instanta de executare sau instanta emitenta a mandatului de arestare preventiva de îndata ce Biroul Central National Interpol corespondent îi notifica faptul ca persoana care face obiectul mandatului a fost localizata. Informarea va fi transmisa direct, cu o copie la Ministerul Justitiei. ( art. 67 alin. 2)
Ø Instanta se pronunta prin încheiere, în camera de consiliu, data de un singur judecator, cu participarea procurorului si fara citarea partilor. Încheierea nu se pronunta în sedinta publica, si se consemneaza într-un registru special, pentru a se respecta confidentialitatea procedurii (Desi era prevazuta si de legea initiala, confidentialitatea era deseori încalcata de unele);
Ø  Încheierea prevazuta la alin. (3) poate fi atacata cu recurs de procuror, în termen de 24 ore de la pronuntare. Dosarul cauzei este înaintat instantei de recurs în termen de 24 de ore. Recursul se judeca în termen de cel mult 3 zile, de catre instanta superioara în grad. Instanta de recurs va restitui dosarul primei instante în termen de 24 de ore de la solutionarea recursului. (art. 67 alin. 4);
Ø În termen de 48 de ore de la primirea încheierii prin care s-a constatat ca sunt întrunite conditiile pentru solicitarea extradarii si a actelor anexe, Ministerul Justitiei, prin directia de specialitate, efectueaza un examen de regularitate internationala, în conditiile prevazute la art. 40, care se aplica în mod corespunzator (art. 67 alin. 6);
Ø În cazul în care, potrivit atributiilor care îi revin, directia de specialitate a Ministerului Justitiei constata ca nu sunt întrunite conditiile de regularitate internationala pentru a se întocmi si transmite cererea de extradare, ministrul justitiei îl sesizeaza pe procurorul general al Parchetului de pe lânga Înalta Curte de Casatie si Justitie, în vederea initierii procedurii de revizuire a încheierii definitive prin care s-a dispus solicitarea extradarii, informând în ambele situatii Centrul de Cooperare Politieneasca Internationala din cadrul Ministerului Administratiei si Internelor.
§ De aceea, prin modificarea adusa Legii nr. 302/2004 în aceasta privinta, s-a optat pentru procedura extraordinara a revizuirii. De subliniat ca, potrivit art. 67 alin. (8), Ministrul justitiei nu poate solicita initierea procedurii revizuirii pentru alte motive decât cele legate de concluziile examenului de regularitate internationala;
§ Instanta, daca constata ca cererea de revizuire este întemeiata, anuleaza încheierea atacata. Daca instanta constata ca cererea de revizuire este neîntemeiata, o respinge, mentinând încheierea atacata. Hotarârea instantei de revizuire este definitiva si se comunica în termen de 24 de ore de la pronuntare ministrului justitiei si procurorului general al Parchetului de pe lânga Înalta Curte de Casatie si Justitie (art. 67 alin. 10). Astfel, în ambele situatii, hotarârea finala revine instantei, astfel încât se elimina orice eventuala critica de neconstitutionalitate care putea fi adusa vechii proceduri.
Ø Totodata, prin modificarile aduse legii s-a prevazut si posibilitatea ca, în cazul în care constata ca actele sunt incomplete, înainte de a întocmi si transmite cererea de extradare directia de specialitate a Ministerului Justitiei sa poata solicita instantei competente sa îi transmita, în cel mult 72 de ore, actele suplimentare necesare potrivit tratatului international aplicabil. Acest lucru se întâmpla în practica, dar nu era reglementat expres (art. 67 alin. 7);
Ø Încheierea prin care se constata ca sunt întrunite conditiile pentru a se solicita extradarea se transmite Ministerului Justitiei – Directia Drept International si Tratate, Serviciul drept international public si cooperare judiciara internationala în materie penala (Bucuresti, str. Apolodor nr. 17, sector 5, tel. (021)3141514, fax (021)3101662, e-mail: dreptinternational@just.ro, în termenele scurte prevazute de lege (art. 66 modificat, art. 67 modificat) !
 
 
2. Extradare pasiva (atunci când România este stat solicitat)

Ø Procedura de extradare pasiva este de competenta curtii de apel în circumscriptia careia a fost localizata persoana extradabila.
Ø Curtea este sesizata de parchetul competent, dupa ce, în prealabil, directia de specialitate a Ministerului Justitiei efectueaza examenul de regularitate internationala al cererii de extradare si documentelor anexate.
Ø Persoana extradabila are dreptul sa faca opozitie la extradare.

Pentru o prezentare detaliata a procedurii de extradare, a se consulta prezentarea Legii nr. 224/2006.
 
 
Extradarea se poate solicita / acorda în baza conventiilor multilaterale sau a unor tratate bilaterale, ori pe baza de reciprocitate, în lipsa unor asemenea instrumente juridice.
 
Conventia multilaterala cel mai frecvent utilizata de România este Conventia europeana de extradare, încheiata la Paris la 13 decembrie 1957, cu Protocoalele sale aditionale, din 15 octombrie 1975 si 17 martie 1978. Conventia europeana de extradare se aplica în relatia cu celelalte 45 de state membre ale Consiliului Europei, care sunt parte la acest instrument juridic multilateral, si prevaleaza asupra dispozitiilor privitoare la extradare din tratatele bilaterale de extradare (sub-link, continând tratatele bilaterale existente în prezent în sectiunea respectiva a Ghidului) încheiate cu oricare din aceste state. De asemenea, exista numeroase conventii multilaterale, adoptate fie sub egida Consiliului Europei, fie sub egida Organizatiei Natiunilor Unite, care contin dispozitii privind extradarea, între care mentionam: Conventia Natiunilor Unite împotriva criminalitatii transnationale organizate, Protocolul privind prevenirea, reprimarea si pedepsirea traficului de persoane, în special al femeilor si copiilor, aditional la Conventia Natiunilor Unite împotriva criminalitatii transnationale organizate, si Protocolul împotriva traficului ilegal de migranti pe calea terestra, a aerului si pe mare, New York, 15.11.2000, ratificate prin Legea nr. 565/2002, publicata în M.Of. nr. 813/8.11.2002, Conventia Natiunilor Unite împotriva coruptiei, New York, 31.10.2003, ratificata prin Legea nr. 365/2004, publicata în M.Of. nr. 903/5.10.2004, Conventia europeana privind reprimarea terorismului, Strasbourg, 27.01.1997, ratificata prin Legea nr. 19/1997, publicat în M.Of. nr. 34/4.03.1997, Conventia penala privind coruptia, Strasbourg, 27.01.1999, ratificata prin Lege nr. 27/2002, publicata în M.Of. nr. 65/30.01.2002, Conventia Consiliului Europei privind criminalitatea informatica, Budapesta, 23.11.2001, ratificata prin Legea nr. 64/2004, publicata în M.Of. nr. 343/20.04.2004, Conventia europeana privind spalarea, descoperirea, sechestrarea si confiscarea produselor infractiunii, Strasbourg, 8.11.1990, ratificata prin Legea nr. 263/2002, publicata în M.Of. nr. 353/28.05.2002, conventiile ONU împotriva terorismului. 
 
 
Dupa data aderarii României la Uniunea Europeana, dispozitiile referitoare la extradare vor fi înlocuite, în relatia cu statele membre UE, de decizia-cadru nr. 584/JAI din 13 iunie 2002 privind mandatul european de arestare si procedurile de predare între statele membre ale Uniunii Europene, cu exceptia infractiunilor savârsite înainte de august 2002, în cazul în care Franta este stat membru de executare, noiembrie 2004, în cazul în care Republica Ceha este stat membru de executare.


Romania Ghid de cooperare judiciara internationala
Leitfaden für die internationale juridische Kooperation mit Rumänien

Lege nr. 263/2002 pentru ratificarea Conventiei europene privind spalarea, descoperirea, sechestrarea si confiscarea produselor infractiunii, încheiata la Strasbourg la 8 noiembrie 1990
Gesetz Nr. 263/2002 für die Ratifizierung der im Strasbourg am 08.November 1990 abgeschlossene Europäische Konvention betreffend Reinwaschen, Aufdeckung, Sicherstellung, Beschlagnahme von, aus Verbrechen stammenden Güter.

Lege nr. 565/2002 împotriva criminalitatii transnationale organizate
Gesetz Nr. 565/2002 für die Bekämpfung der Internationale organisierte Kriminalität



     
Für alle Deutschsprachige Personen können wir die Texte auch in Deutsch zur Verfügung stellen!!!! Fragen sie nach und geben sie an, welche Gesetze sie interessieren. DANKE